Eram cu cativa ani mai mica decat el, diferentza dintre noi doi putea fiind considerata ca fiind varsta fetitzei lui. Avea o casnicie nefericita si o idee despre actele de divort din momentul in care a zis “da” la starea civila. Conjuctura a facut sa-i aduca impreuna pe o perioada nedeterminata de timp, in care el avea sa ma cunoasta pe mine.
Eu eram fericirea lui de zi de zi cu care se putea intalni pe ascuns o data pe saptamana intr-un local micutz si intunecat din bucurestiul anului 2002. Ii aduceam zambetul pe buzele in acele ore in care ni le petreceam impreuna tzinandu-ne in bratze pe canapeaua noastra… eram clienti atat de fideli locului incat aveam deja masa noastra… el platea de fiecare data si ma rasfatza intr-un mod adorabil de copilaros. De multe ori simteam ca eu sunt cea cu experientza iar el doar un adolescent indragostit de virginitatea mea. Stateam si ne ascultam unul altuia probleme… el cu nevasta si cu munca, eu cu parintii si scoala… erau probleme noastre si ni le respectam chiar daca probabil ne si plictiseam reciproc fara sa vrem…
Era brunet si inalt, destul de bine facut cu tenditza de ingrasare, se imbraca mai normal decat mi se parea mie normal si de mult ori avea o geaca galbena sleampata pe el… ma amuza faptul ca racea foarte des din simplu fapt ca alerga intre universitate si romana pe jumatate dezbracat pentru a nu intarzia la intalnirea cu mine… iar eu eram o domnisoara ce nu intra singura in local… Ma saruta minute intregi de parca vroia sa-si ia sarutarile mele acasa…. acasa ma suna de pe balcon in timp ce-si fuma tigarile… avea o colectie impresionanta de poze cu mine, iar eu o gramada d prieteni comuni cu el carora nu le puteam impartasi trairile mele….
Simteam ca ma iubeste si de multe ori nu la modul de sentiment de dragoste nebuna ci de pretuire… eram diamantul lui de inchiriat… pur si simplu prezentza mea, zambetele mele, hainele mele, dilemele mele… il amuzau teribil astfel incat reusea sa-si uite problemele pentru acele cateva ore pe saptamana petrecute langa mine…
Iar eu eram la inceputul unui drum ce aveam sa-l continui fara el, pentru ca aveam si eu visele mele…
Sunt prea multe lucrurile pe care ni le interzicem în general.
Şi sunt prea puţine lucrurile de care ne bucurăm atunci când ne aparţin în totalitate.
Şi totuşi e frumos.
Nu?
Saracutza, de ce a “uitat” sa spuna si partea in care era ofticata ca nu o mai suna, atunci a doua zi dupa ce i-a tras-ooo
frumusetea povestilor
…chiar traite!
Culmea, cunosc pe cineva intr-o situatie asemanatoare.
Mda, daca ar fi si adevarata povestea asta…
Trolling around as usual… :-&
Deci, mey, andreir, ce cauti tu pe blogul asta, ca e vorba despre amanta lui, nu despre amantu lui, cum tiar placea tie.
Vezi ca la taguri nu apare decat amanta. Puteai sa bagi si lui.