Ne mai iubim?

15 05 2008

Spune-mi si mie pentru ca sunt curioasa….

    Iubirea alaturi de tine capata alt sens pe zi ce trece, am trecut de fazele de indragostit naiv, indragostit prostesteste, iubit haotic, iubit disperat, iubit dramatic si am ajuns intr-o faza pe care nu stiu cum sa o numesc… e un fel de iubire dar nu e iubirea aia pe care o simte orice fata cand iubeste… e iubirea tip: mi-e bine si pot trai daca tu esti bine si fara mine, sau si singur sau doar amic sau nici amic… dar viata mea s-ar schimba radical in fericire daca tu ai fi doar pentru mine.

  In momentele astea nici nu urmaresc sa fiu cu tine ci doar vreau sa zambim prosteste unul la altul, sa zambim cu subinteles si nu ma refer aici la acel: te-as fute din priviri ci la uite-te bah si la asta iar se face de ras hai nu-i zice :) sau acel stiu frate cam facut-o varza dar n-am incotro acum …asta e data viitoare… stiu ca ma intelegi la fel cum te inteleg si eu… si te inteleg chiar si atunci cand nu iti doresti sa ne intersectam privirile si pot sa traiesc cu asta… credeam ca sunt mai slaba de atat si chiar daca plang uneori doar ma descarc pentru mii de flori ce poate ar reusi sa creasca si in somalia.

Am insirat cuvinte triste pe sute de pagini, mi-am lasat sufletul sa fie atacabil, am renuntat la scuturi pentru ca aratam prea falsa cu ele si am rezultat eu cu sufletul meu ce l-as putea darui daca as stii ca m-ai prinde de mana atunci cand nimeni nu poate ajunge la mine. Dar viatza nu e un roman, si in nici un caz nu e romanul meu… pana si in filmele sunt acele momente in care stii ca se vor saruta dupa ce s-au certat mai urat decat as putea eu sa ma cert cu cineva… si orice spuna una dintre persoane e destul de impresionant si-ar merita un sarut, poate doua… ce spun eu as vrea sa merite o bere… pentru ca nu beau bere, dar as bea una cu tine…

Acum am fost prinsa de un deget, poate chiar de doua dar stiu ca intr-o zi o sa ploua…





Emo Kids mi-au adus celebritatea

15 05 2008

Desi in ultimul timp n-am putut sa scriu la fel de des… Mi-am dat seama ca nu postul despre Mircea Badea e problema mea… ci cel despre generatia emo.  Mircea Badea nu valoreaza absolut nimic in cariera mea de bloggeritza (ironic vorbind). Ieri traficul meu a fost 1000 intr-o perioada in care 500 era cam maximul avand in vedere ca nu prea scriu si nici pe messenger nu prea stau. Copilasii intra pe blog, se contrazic, imi lasa mesaje pozitive sau negative… Pentru asta le multumesc… si cand o sa creasca o sa-mi dea dreptate si o sa rada de vremurile alea: Bey ce patetici eram….

Eram ieri la motoare dupa schitza de schitza… usor obosita :) si ma intinsesem eu pe perna la separeu, amicii mei se tot agitau, se salutau cu lumea, zapacel se juca bile-bile… iar eu ma holbam la copii :) zic copii pentru ca sunt mai mici decat mine cu 10 ani, 5 ani… sau 12 ani :) parintii lor nu stie ca sunt pe motoare… nici o panica ca si ai mei credeau ca sunt in laptarie :)) ei stau pe motoare se pupa, rad se dau in spectacol etc etc si la un momendat dispar brusc…. cand se termina orele banuiesc. Sunt amuzanti pentru mine…. nu-i dispretzuiesc, pe manelistii in dispretzuiesc trebuie sa recunosc… cand vad un manelist simt ca populatia tzarii mele e compusa de multi oameni f prosti.

Acum sunt iar obosita si as admira niste emo kids.

Am auzit de fata emo care s-a sinucis si avea doar 12 ani… nu-i pacat mey copii? Si eu ma emotionez dar nu trist… eu ma umplu de fericire si de zambet cand ma emotionez… ma emotioneaza arta, ma emotioneaza momentele in care se uita la mine si zambeste doar pentru ca exist, ma emotioneaza multe lucruri frumoase… emotia trebuie legata de bucurie… nu pot spune ca ma emotionez cand imi prin prietenul cu alta… atunci ma super enervez, sau plang, sau ma inchid in mine… dar in nici un caz nu ma simt emotionata ci tradata…

PS: Daca te prind cu alta asta e tu stii ca oricum sunt mai buna decat oricare alta :P