Termin berile astea si le incep pe urmatoarele… mi-am citit niste aberatiuni de posturi de pe blog… mi-am dat seama ca nu e bine sa scriu sub influentza alcoolului si totusi asta fac. Nu contest faptul ca ma cititi, am momente in care stralucesc, dar am si momente in care WTFIWWM? (what the fuck is wrong with me).
Doar pentru ca m-am indragostit din greseala am tot ars-o prost. N_AM VRUT SA MA INDRAGOSTESC. Jur ca iubeam cand aveam puterea in relatiile mele. Eu eram The women on top… si acum parca ma fute pe la spate (nu fizic). Eram fericita acum 3 ani pentru ca ma iubea cineva, apoi m-am prabusit peste iubire si am plans ore in sir, nopti intregi si luni, iar acum sunt fericita pentru ca iubesc chiar daca doar eu iubesc. Mi-a zis puiul paranoic o data “Cel mai tare e sa iubesti, e cel mai tare lucru care tzi se poate intampla” Serios? Iubeste tu!
Acum un an imi intra nisipul in unghii, aveam buzele sarate, miroseam a soare si intrase frigul in mine dintr-o punga de plastic plina de gheatza si toate astea din cauza unor sentimente ce au ametit in inima mea de la atata vin … sau poate era insolatie. Poate defapt n-am nici un sentiment ci doar scriu sub pretextul unor sentimente… AS VREA EU! Daca eu nu ma impac cu ce simt eu cum sa sper eu sa se impace el…
Si totusi era bine… muream de cald, m-am uitat la gandaci, am baut lapte, m-a imbatat pentru a -mi spune supergirl si m-a trimis acasa cu trenul 
)
Ce porcarie de poveste romantica si fara happy ending… daca ar avea happy ending macar ar fi genul de poveste siropoasa pe care sa o asculti cand vrei sa adormi, dar asha iti vine sa plangi de cat de penibile au fost toate momentele in care ea a incercat sa-ti spuna ca te iubeste si nu e de la faptul ca a baut cola.
N-am mai trecut de mult pe aici si poate m-ai uitat..obisnuiesc sa ma bag unde nu-mi fierbe oala…so..Poate ca iubirea o fi si cel mai “tare” lucru din viata noastra aiurita. Dar poate este cel mai tare pt ca ofera cele mai intense trairi. Poate ca o fi si cea mai tare, dar poate e si cea mai dureroasa,trista,ciudata, dar si cea mai aducatoare de fericire.Reala sau nu. povestile romantice reale nu au happy-end. Doar cele ale zanelor, si nici alea nu se arata tuturor muritorilor.. se tin acolo pastrate undeva..ascunse..
durerea.. tristetea… ciudatenia… iti aduc trairi intense care iti ridica pulsul pana la cel mai inalt nivel si iti dau de veste k nu esti un robot fara sentimente… fara de care nu ar mai exista fericirea pura…la aceasta lista se mai pot adauga nebunia… agonia.. gelozia… teama… neantul… depresia… dorul… dorinta… chiar si egoismul, plus multe altele care singur trebuie sa le descoperi..sau in doi…intr-un cuvant…dragoste….
foarte frumos!
“Poate defapt n-am nici un sentiment ci doar scriu sub pretextul unor sentimente…”
Şi eu am păţit aceeaşi chestie, cândva, prin liceu… şi tot aşa gândeam, ca tine. Într-o zi, mi-am spus “GATA” şi nu m-am mai gândit deloc la dragostea aia, inexistentă probabil. Şi a funcţionat.
Adevarul e ca e nasol rau sa iubesti doar tu. Suferi, te zbati, te chinui etc…sentimentele le cunoastem toti prea bine. Acum sincer, e cel mai frumos lucru ca fii indragostit, chiar daca suferi ca animalul, macar mergi pe strada singur si zambesti pt ca iti apare in cap chipul lui:), si pt cateva sec esti fericit…
Romanţa noului-venit
Străinule ce baţi la poartă,
De unde vii
Şi cine eşti?…
Străinule de lumea noastră,
Răspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi trăişi coşmarul nepovestitelor poveşti
Şi-n care stea găsişi coloarea decoloratei nebunii?…
De unde vin?…
De unde pot veni, când ochii-mi,
Plini de regrete şi tristeţi,
Par două candele aprinse în cripta morţilor poeţi?
Priviţi…
Sandalele-mi sunt rupte,
Iar toga ce mi-o dete-Apollo
În noaprea când pornii spre voi
Abia-şi mai flutură albastrul de-a lungul umerilor goi.
Sunt gol -
Căci calea-mi fuse lungă
Şi-n calea mea-întâlnii pe rând
Pe toţi câţi vrură să vă vândă
Podoabe noi ce nu se vând,
Pe cei ce vrură să vă cânte romanţe noi,
Pe cei ce vrură
Să vă-ndrumeze spre mai bine -
Spre-acel frumos întrezărit
În armoniile eterne
Dintr-un sfârşit
Şi-un infinit,
Pe cei ce v-au adus lumina,
Pe cei ce i-aţi primit cu ură
Şi i-aţi gonit cu pietre -
Pietre ce s-or preface-n piedestale
În clipa când vă va cuprinde beţia altor ideale!…
De unde vin?
Eu vin din lumea creată dincolo de zare -
Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi,
Eu vin din lumea-n care
Nu-i ceru-albastru,
Şi copacii nu-s verzi, aşa cum sunt la voi,
Din lumea Nimfelor ce-aşteaptă sosirea Faunilor goi,
Din lumea cupelor deşarte şi totuşi pline-n orice clipă,
Din lumea ultimului cântec,
Purtat pe-a berzelor aripă
Din ţărm în ţărm,
Din ţară-n ţară,
Din om în om,
Din gură-n gură, -
Din lumea celor patru vânturi
Şi patru puncte cardinale!…
Deschideţi poarta dar,
Şi-n cale
Ieşiţi-mi toţi cu foi de laur,
Iar voi, ce măsuraţi cu versul gândurile ce n-au măsură,
Veniţi în jurul meu degrabă,
Şi-n cântul lirelor de aur,
Porniţi cu mine împreună
Spre lumea-n care nu-s castele cu punţi
Şi şanţuri feodale,
Nici ruginite porţi de-aramă, la care bat cei noi sosiţi…
Veniţi cu toţii cât mai e vreme,
Şi mai puteţi cânta -
Veniţi!…
Veniţi, să vă aprind în suflet lumina stinselor făclii
Şi-n versuri fantasmagoria şi vraja noilor magii!
Iar cânturile voastre -
Cânturi cu care azi cerşiţi o pâine -
Să le-ncunun cu strălucire aureolelor de mâine!…
Dar poarta a rămas închisă la glasul artei viitoare.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Era prin anul una mie şi nouă sute opt – îmi pare.
Iubirea e de kaka pentru ca nu exista, e o iluzie inventata de careva suparat pe viata si care si-a zis ca ar fi bine sa le strice si altora bucuria
Oare este “iubirea” singurul lucru in care ne asemanam sau suferinta cauzata de pierderea ei…sau ma rog…de impresia pierderii de cele mai multe ori?
Exact Claudiu, asa este. Iubirea ne apropie si ne face sa iertam multe timpenii, si cind o pierdem suntem toti la fel de varza. C’mon …