Cand iti moare un profesor…

Domnul Arhitect Ion Vlahu s-a stins din viatza, inmormantarea va avea loc maine la ora 10 la Iancu Nou.

Imi amintesc acum 6 ani, cam pe vremea asta, era total dezorientata, toate plansele mele mi se pareau proaste, toate cunostintele mele mi se parea insuficiente, toate sansele mele pentru admiterea de la Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu” se spulberau datorita unei lipse de incredere in mine ce imi era intretinuta de un profesor de la arhitectura ce nu reusea sa-mi arate calea sprea ceea ce vroiam sa fac…

Matusa mea avea o prietena, doamna Ana, o arhitecta ce fusese eleva domnului Vlahu, care m-a indreptat si pe mine spre dumnealui. Era dupa amiaza si ma luasem de mana cu tata in timp ce urcam treptele prost luminate ale unei cladiri interbelice din zona Pietei Galati, aveam toate plansele mele facute sul si inima cat furnica. Am sunat la usa si am fost poftiti inautru de un domn invarsta, nu foarte inalt, cu ochii blanzi si sprancenele lungi, sotia sa aparu foarte repede si incepu sa se agite pentru a ne servi cu o limonada. Doamna Leni era in ton cu domnul Vlahu, au inceput sa se uite peste plansele mele… care nu erau ce trebuia sa fie; dar m-a privit in ochi si mi-a spus: Tu ai sa intri la arhitectura, asculta la mine ce-ti spun!

In fiecare vineri dupa orele de la Cantemir bateam 2 stradutze spre apartamentul boem al celor ce-mi aratau drumul meu catre facultate, in fiecare sambata dimineatza eram in acel apartament desenand, sau vorbind cu domnul Vlahu, ori uitandu-ma pe reviste de arhitectura si carti de specialitate… de multe ori uitam cum trece timpul si ma prindea seara acolo, doamna Leni avea grija de mine, sa nu-mi fie foame, ori sete iar cea mai buna dulceatza la dansii in casa am mancat-o. N-am avut niciodata teme pentru acasa cum se intampla la alti profesori, am desenat pe hartia cea mai proasta si am invatat sa folosesc tot ce am la capacitate maxima, de multe ori doar imi priveam mentorul desenand si era suficient sa mi se intipareasca in capsor ceea ce trebuie sa fac. Domnul Vlahu avea obiceiul sa povesteasca mult si sa te faca sa intri in poveste, statea pe un scaun facut chiar de el, si era inconjurat de carti. Uneori in vizita venea Bogdan un alt student al sau, cu 2 ani mai mare decat mine, Bogdan il invatase sa lucreze pe calculator, dar imi amintesc cum ne spunea ca tot schitzele noastre reprezinta mai bine ceea ce ne dorim cu adevarat prin simplu fapt ca un calculator nu are suflet. Noi avem suflet.

O data intrata in scoala, l-am privit pe domnul Vlahu cu cata dragoste vorbeste studentilor, eu ,si cred ca si Bogdan ne-am simtit ca si cum ar fi fost bunicul nostru, intotdeauna am simtit cu cata dragoste vorbea si desena si cum ma incuraja la fiecare pas… “Nu te uita la ceilalti, tu stii foarte bine ce ai de facut, nu conteaza nota, ai sa vezi ca ai sa reusesti…”

L-am vazut ultima oara inainte sa plec in excursia de practica, era bine, parea bine, urma sa fie ziua lui pe 23 iulie mi-a spus: “Ai sa termini facultatea cu bine, o sa vezi…” Stia cand imi fac griji, m-a simtit chiar si atunci cand m-am indragostit, ma cunostea si am simtit ca ii pasa in fiecare moment si n-am sa-l uit niciodata.

Ce-am simtit cand mi-a spus Silvia ca a murit… m-am inmuiat, nu mi-a venit sa cred, de ce? m-am indreptat catre panou sa vad cu ochii mei… am sunat-o pe doamna Leni… s-a stins, iar eu l-am cunoscut intr-un moment crucial si am toate motivele sa-i multumesc.

Maine daca vreti sa veniti, daca l-ati avut profesor la stufo sau la design… ora 10 la Iancu Nou… pe toti a vrut sa va invete…

Mineriada cu perne

Ca tot vorbeam de curand de Mineriada am gasit blogul asta Mineriada de catifea.

Mi s-a parut foarte interesant si cel mai mult mi-a placut ideea cu pernele:

“Pune mana pe o perna si vino sambata, 14 iunie, la ora 15:00 fix langa fantana de la Arhitectura (Universitate) sa ne batem de ne sar fulgii timp de 5 minute. Sarbatorim relaxat mineriada pe 2008 printr-un flash-mob fara vrajba si vanatai”

Deci cine vine sambata?

Cealalta femeie a lui…

Majoritatea femeilor trec prin perioade in care nu sunt singurele in patul unui barbat. De ce? Din multe motive, unele chiar idioate, dar nu toate… Unele femei se indragostesc de barbatii altor femei, iar unii barbati isi inseala femeile cu alte femei pentru ca pur si simplu nu iubesc inca sau din greseala… dar cand greseala persista si tu esti femeia care stie ca nu e singura in viatza lui?

Poate ca e timpul sa-i dea drumul celeilalte femei, poate ca e timpul sa-si dea seama ca nu poate avea doua femei, iar pe prima o stie prea bine si a inselat-o deja, greseala fiind facuta e momentul sa inceapa o viatza noua. De ce ajunge “cealalta femeie” sa se confrunte cu noua femeie din viatza lui.  Pentru ca nu-l iubeste suficient incat sa-si dea seama ca daca l-ar iubi nu i-ar pune catuse la maini, daca l-ar iubi inca s-ar aranja pentru el, daca l-ar iubi ar fi amicala cu prietenii lui, daca l-ar iubi n-ar face crize de gelozie la fiecare femeie care ii saluta prietenul zambind, daca l-ar iubi si-ar da seama ca e un barbat apreciat, daca l-ar iubi ar trebui sa-i arate in fiecare zi ca e fericita langa el… iar daca l-ar cunoaste cu adevarat si-ar da seama ca el o inseala de mult prea multa vreme, incat durata pe viitor a relatiei e pusa sub semnul intrebarii in fiecare minut.

Ce cred eu despre cealalta femeie a lui? Nu-mi pasa de ea sincer, stiu ca o sa dispara intr-o zi, datorita mie sau datorita unei alte femei ea nu va mai exista alaturi de el. Nu e facuta pentru el, e prea in varsta pentru el, prea dura, deloc delicata si chiar agresiva. Cealalta femeie a lui “va muri”.

Imi amintesc acum 1 an cum stateam in statia de microbus in vama veche cu prietena mea Manu iar soarele era atat de puternic iar vantul adia prea putin si spre mine pe strada magheru venea el cu prietena lui… m-a vazut, l-am vazut … se tzineau de mana, iar ea il privea insistent si vedeam cum se umple de rautate si nu vedeam in ochii ei iubirea ce i-o poarta, n-am schitzat nimic, n-a schitzat nimic dar amandoi am simtit tensiunea unei intalniri de gradul 3…

Si eu mi-am zis ca vreau doar sa-l vad zambind sa nu-l vad disperat si legat la ochisori…

Daca voi pierde eu am sa consider ca a pierdut si el…

—————Poveste trista din Vama—————

Undeva in Vama

Mai e nevoie si de cuvintele mele?

Femei goale sau mai putin goale

Nu…. n-am si poze.

Stateam in seara asta cu prietena mea Manu si vizionam niste sutiene si niste perechi de bikini, asha suntem noi femeile macar o data pe saptamana discutam despre ceea ce se poarta, cum se poarte si de ce se poarta.  Si ma tot uitam la poze si la un momendat zic : ah chiar tre sa mai fac niste cumparaturi de tipul asta, trebuie impresionat puiul paranoic. Manu ma aproba imediat : “poate la asta se refereau mamele knd ne spuneau k e importanta frumusetea interioara :)) >:)”

Si atunci m-a lovit! Bah astia chiar sunt atenti baietii la detalile astea… am stat bine si m-am gandit si incercam sa-mi amintesc daca vreodata unul din ei mi-a facut un compliment legat de chestia asta… Imi amintesc de fostul meu logodnic cand se uita foarte dubios cand ii ziceam: uite ce mi-am luat!!! sutienul asta are pisicutze…  si nu era miscat deloc.  Apoi mi-a venit in minte un alt tip care imi zbura hainele de pe mine fara sa conteze cum aratau si de ce… sau genul care le lasa acolo ca e grabit nu neaparat pentru ca arata bine pe mine. Si atunci de ce dam sute de euro pe lenjerie intima?

Pentru ca noi sa ne simtit frumoase! La fel cum ma imbrac de multe ori pentru mine, pentru ca eu sa ma simt fericita cu felul in care arat in ziua respectiva, exact acelasi lucru e si cu lenjeria intima… trebuie sa stiu eu ca am asortat-o si ca e sexy si ca totusi ma simt comod in ea.

Eu una iubesc bikini colorati… bine mie imi si plac culorile super mult… si imi amintesc acum ceva vreme un amic f bun care mi-a zarit un bucatica din ei: “Ai de astia colorati… niciodata nu mi-au placut astia colorati” Daca ma iau dupa el…. lejeria intima conteaza maxim, pentru ca pentru el detaliile conteaza maxim… nu neaparat sa le retzina ca mine dar sa le vada o data…

Nu inteleg fetele care poarta tanga zilnic!!! Cum ? si d c? adica… in primul rand nu sunt igienici, in al doilea rand nu sunt comozi…. inteleg daca porti o data ca deh ai o rochie nu stiu de care la care e obligatoriu sa nu se vada nici o dungulitza dubioasa…. da faza e ca majoritatea fetelor ii poarta la orice… mereu se vad daca se apleaca sau etc, sau de multe ori si prin pantalonii mulati…. pei nu era ideea ca tre sa fie gen invisibili? Aiurea zic.

Apoi nu inteleg fetele care nu renuntza la chilotii aia cu talie inalta… in primul rand arata urat in majoritatea timpului…  doar cu ei pe tine, cu ei si cu blugi, cu ei si cu fusta… sunt dubiosi rau de tot…

Ah si am mai vazut o proasta … recunosc unica… eram intr-un club nu-i dau numele unde una din dansatoare purta lenjerie intima iar pe deasupra ei costum de baie… n-am prins-o pe asta… jur

Si ma gandesc acum la puiul paranoic sunt sigura ca nu s-a gandit niciodata : “Oare cum arata Sinziana in lejerie intima…” O sa-l intreb!

Da eu intotdeauna cand vad un sutien care imi place ma gandesc… “Moaaa ce tare ar arata pe mine… hai sa-l probez… clar il iau…. genial…” Deci pana la urma cumpar pentru mine nu pentru el…. si totusi ma gandesc la el.

Iar dilema atunci ramane: “De ce ne cumpara barbatii lenjerie intima?”

Click… si am scris

Am dat click pe butonul: Scrie.  Si daca am dat click acum am sa scriu, pentru ca zicea Dru intr-un comentariu ca am inceput sa scriu mai rar si ca ar trebui sa simt ca mi se duce lipsa. Si chiar in seara asta stateam de vorba cu Alin (care nu mai are timp de net… deci nici de bloguletzul meu ) si ziceam noi ca o sa-mi pierd fanii daca scriu rar. Dar nu vreau sa-i pierd pe oamenii care ma citesc, tzin la voi… vroiam sa iau o pauza sa ma uite dusmanii care ma citesc doar ca sa-mi spuna parerile lor personale despre mine, in nici un caz despre ceea ce scriu.

Ce sa va scriu ? Ca mi s-a parut caterinca tipul care a dat biserica in judecata pentru ca a fost botezat de mic? Pey stiti ca mi s-a parut caterinca, chiar si eu ma gandeam intr-o zi cum as proceda eu cu copii mei… mi se pare corect sa alegi, nu consider ca religia e o traditie, nu e o tradigie decat prin faptul ca noi o facem sa para un fel de element al ADNului, dar n-ar trebui sa fie asha. Religia ar trebui sa ti-o alegi undeva la 18 ani…la 18 ani ai voie sa bei, sa fumezi, sa faci sex fara sa bagi majori in inchisoare, sa te casatoresti, sa conduci, sa ai copii fara acordul parintilor, de ce nu ti-ai alege religia dupa ce ai studiat istoria religilor si poti fi constient in ceea ce te bagi. Adica toti suntem niste wannabe. Eu una nu ma inteleg cu religia in care am fost botezata, nu acuz pe nimeni pt asta,parintii se gandesc mereu la ce e mai bine pentru copilul lor, dar copilul lor la un moment dat (nu stiu altii cum sunt…) incepe sa isi omoare mintea cu tot felul de intrebari, creind o proprie filosofie despre cadrul religilos si viatza in general. Eu una nu pot sa ma incadrez inca pentru simplu fapt ca nu ma pot lasa indoctrinata, pentru simplu fapt ca iubesc oamenii mai mult decat pe Iisus, pentru simplu fapt ca nu pot sacrifica, pentru simplu fapt ca iubirea mea e naiva cum ar spune o prietena de a mea. Sunt prea visatoare, povestile cu zane imi surad, dar povestea asta cu crestinismul mi se pare doar o interpretarea a unor fenomene naturale, politice, culturale, sociale etc. Si sunt obosita de acuzatii si reprosuri. Fiecare ar trebui sa traiasca dupa propria filosofie si sa aiba incredere in ceea ce gandeste.

Sa va spun si despre cum mi se pare vremea in ultima vreme? Confuza

“Mi-e foarte dor” de soarele arzator ce incalzeste pielea la maxim pe o plaja care se saruta cu valurile marii in orele dupa amiezelor pierdute in suflete uneori pustii, alteori fericite.

Si imi doresc o pisicutza nou si mica.

Impart pupici cum zanele bune imprastie praf magic stelar peste dorintzele oamenilor cu iubirea in suflet.

Cum a fost la Paris?

Racoare, putin soare, putini stripoti de ploaie, o multime de pantofi frumos, se poarta pardesiele, multi cersetori romani (unul l-am intalnit in avion… il trimiteau acasa dar zicea ca se intoarce peste 2 saptamani, era totusi fericit ca am comunicat cu el).

N-am sa povestesc despre lucrurile vazute caci in Paris fiecare vede cum vrea si ce vrea, Parisul e plin de evenimente culturale si consider ca o critica pozitiva nu-si mai are rostul: pur si simplu se stie ca e tare! Si e TARE!

Intr-o dupa amiaza in schimb ma intorceam de la arcul de triumf pe Champs-Elysees spre Place de la Concorde si tot admirand fatzadele si oamenii, m-a atras vitrina unui magazin la intersectia cu rue George V, asha ca am traversat si am admirat vitrina, dupa care mi-am spus ca as putea sa ajung oricum la hotel si pe acasa strada. Mergand pe rue George  V am admirat masinile frumoase aflate in fatza la Hotel George V (unul dintre cele mai selecte hoteluri din Paris) dar si in fatza la Hotel Four Seasons se puteau admira masini si aranjamante florare… si tot mergand asha agale trec pe langa usa deschisa a Catedralei Americane, si daca usa era deschisa si o liniste deplina, am pasit in catedrala si am descoperit o curte interioara intima si cuminte (cloister). Am intrebat la poarta daca pot sa o fotografiez si mi s-a raspuns pozitiv, de asemenea am fost ghidata catre sala de expozitii unde avea loc un verinisaj si hop si eu. Dar inainte am intrat in nava principala a catedralei gotice ce avea si 2 nave laterale. Era aproape bezna in catedrala, vitralile viu colorate isi faceau simtita prezenta doar in momentul in care le cautai cu privirea, canta orga si cu toate asta era o liniste in care ti-ar fi fost rusine sa tusesti. Am stat cateva minute si am ascultat pur si simplu sunetele orgii ce m-au facut sa uit unde sunt… Apoi am intrat in sala de expozitie, unde erau adunati cativa americani ce traiau in Paris si isi expusesera lucrari iar acum socializau la un pahar de sampanie :)  si nu i-a deranjat absolut deloc prezentza mea erau fericiti si incatati de ceea ce faceau. Unele lucrari era fotografii, altele picturi -ulei pe panza chiar simpaticutze, iar engleza vorbita era bine venita cu accentul ei american desi prezentza a doua doamne frantzuzoaice reamintea de Paris cu ajutorul acelei limbi engleze pe care o inteleg doar francezii…

Am traversat Sena pe Pont d’Alma, locul in care flacara libertatii arde vesnic. Aceasta flacara este o replica a flacarii statuii libertatii din NY si e dedicata Printzesei Diana cu toate ca initial reprezenta prietenia franco-americana faptul ca printzesa a murit in tunelul Alma a facut ca flacara sa aiba alta conotatie in inimile iubitorilor printesei…

Cand fulgii cad…

A nins iar si m-am dus din nou cu gandul la cazemata. Sunt raze de soare ce topesc visul asta… poate pentru ca vreau din nou la mare…

Astept ca doamna de gheatza sa se topeasca pentru mine…

Ele… care sunt in plus

Acesta este un post despre femeile care isi bagata pizdele in  compozitii cu numarul de obiecte satisfacut deja.

Imi aduc aminte de perioada in care eram cu fostul meu, existau tot felul de femei care atarnau dupa el si care aveau tupeu ca atunci cand eram cu el sa se bage in seama in diverse moduri. Cristiana de exemplu era o copilitza bruneta, prost imbracata, usor plinutza  ce il urma la baie pentru ca eu sa nu o vad… De multe ori nici nu stateam cu ochii pe ea…. isi facea veacul prin aceleasi localuri ca si noi doi, insotzita de diverse prietene ce o ajutau sa-si duca planul de cucerire al iubitului meu catre alt nivel… Dar el mi-a zis… de multe ori mi-a zis…  pe ea nici macar n-o placea… au fost si altele intre noi doi…. dar intotdeauna se intorcea la mine…. pana cand nu l-am mai primit eu la mine… dar nu din cauza lor…. fetele care trec prin viatza lor… sunt irelevante…

Ele sunt florile sezoanelor… ele mor o data cu iertarea pe care le-o acordam noi barbatiilor pe care ii iubim cu bune si rele…

Mi-am dat seama ca nu merita atentie… se ofilesc repede, sunt atat de trecatoare incat chiar nu are sens sa ne streseze… Ele incearca, au tot felul de metode prin care sa ne faca sa aflam ca exista si fac ce nu am vrea noi sa facem…. dar cand te uiti ca raman fara petale… ti se face si mila…

Mie sincer mi s-a facut mila de fetitza asta care nu se poate indragosti de un sigur baiat si incearca sa-i satisfaca pe toti ceilalti… fara sa tzina cont ca ei nu pot sa o iubeasca….

Pentru ca exista iubire…

 Once upon a time
Time’s getting on, time’s over now
I’m a little boy, you’re a little girl
Once upon a time

Pentru ca asha suntem noi…