S-a stins MASIVUL DINICA

Vulcanul scenei romanesti va ramane incendiar in sufletul meu!

“Sunt Vagabondul vietii mele” Gheorghe Dinica

Eram la Edg, loc in care mi-am petrecut pauzele si nepauzele de la Mincu, eram cu fetele la masa, cand apare  Silvia cu un cadou pentru mine deschid, ma uit si imi apare un zambet imens pe fatza, dar la nici 5 min imi spune: Ai vazut? a murit DINICA! M-am intristat, m-am intristat inauntru meu cum nu m-am intristat pentru alt om vreodata. Stiam ca e in spital, si atunci cand am aflat m-am intristat si cand am auzit cate prb de sanatate avea mi-am dat seama ca e greu sa iti revi, dar am sperat la fel cum toti cei care l-au iubit pe maestru au sperat! Acum am ramas cu multe filme si multe piese de teatru.

Dinica pe scena iti servea personajul cu toate ale lui, iti transmitea tot ce insemna personajul sau si in acelasi timp iti transmitea o parte din OM-ul Dinica, pentru ca maestrul a fost printre putinii oameni care din punctul meu de vedere s-a ridicat la nivelul de OM.

La teatru l-am vazut in “O noapte furtunoasa” si “Take, Ianke si Cadar” alaturi de alti doi munti ai teatrului Radu Beligan si Marin Moraru, cel din urma spanand ca Dinica e sufletul sau.

Priviti rationalismul lui Dinica, linistea si nelinistea lui Beligan, umorul unic al celor doi “Asta e asha un plan, ca-i o idee buna”  “Ana fata ta este! Acum dai bani la Cadar?” compasiunea lui Marin Moraru “Saracu Ianke!”, cum se traieste scena de mai jos ca si cum timpul e real… cei trei ne daruiesc alta lume cu atata pasiune si talent incat te pot impresiona pana la lacrimi si la fericire.

Genial Dinica in Filantropica

Milioane de nimeni

Si replica preferata a unui coleg de liceu

E momentul sa ne luam ramas bun desi eu cred ca nu pot vorbi la trecut despre acest GENIU al teatrului si Via wikipedia va las aici activitatea Maestrului Gheorghe Dinica prin care acesta va trai vesnic.

Film

Gheorghe Dinică, în rolul Pavel Puiuţ (Pepe) din Filantropica

Străinul (1963) Comoara din Vadul Vechi (1964) Procesul alb (1965) Golgota (1966) Maiorul şi moartea (1967) – Maiorul Tache Columna (1968) – Bastus Prea mic pentru un război atât de mare (1969) Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1971) Felix şi Otilia (1971) – avocatul Stănică Raţiu Bariera (1972) Cu mâinile curate (1972) – Lăscărică Explozia (1972) – Gheorghe Oprisan zis Gica Salamandra Dincolo de nisipuri (1973) Ştefan cel Mare-Vaslui 1475 (1974) Ilustrate cu flori de câmp (1974) Filip cel bun (1974) Fraţii Jderi (1974) Zidul (1974) Nemuritorii (1974) – Postelnicul Butnaru Nu filmăm să ne amuzăm (1974) Un comisar acuză (1975) – comisarul Paraipan Evadarea (1975) Mastodontul (1975) Prin cenuşa imperiului (1975) – Diplomatul Cuibul salamandrelor (1976) – Gheorghe Oprisan zis Gica Salamandra Marele singuratic (1976) Osânda (1976) – jandarmul Ion Premiera (1976) Trei zile şi trei nopţi (1976)

Acţiunea „Autobuzul” (1977) Doctorul Poenaru (1977) Trepte spre cer (1977) Drumuri în cumpănă (1978) Revanşa (1978) – comisarul Paraipan Totul pentru fotbal (1978) – Arbitrul Bietul Ioanide (1979) Ultima noapte de dragoste (1979) Lumini şi umbre (1979-1982) – serial TV Reţeaua S (1980) O lume fără cer (1981) Concurs (1982) De ce trag clopotele, Mitică? (1982) – Nae Giurimea Întunericul alb (1982) Pe malul stâng al Dunării albastre (1983) Râdeţi ca în viaţă (1983) Secretul lui Bachus (1983) – Gheorghe Cercel Un petic de cer (1983) Eroii nu au vârstă (1984) – serial TV O lumină la etajul zece (1984) Zbor periculos (1984) Vară sentimentală (1985) Cuibul de viespi (1986) Secretul lui Nemesis (1986) – N.M. Siseanu Figuranţii (1987) Să-ţi vorbesc despre mine (1987) Momentul adevărului (1987) Lacrima cerului (1987) Casa din vis (1991) Divorţ din dragoste (1991)

Cel mai iubit dintre pământeni (1992) – Seful Securitatii Liceenii în alertă (1992) Patul conjugal (1992) – Vasile Potop Priveşte înainte cu mânie (1992) Balkans, Balkans (1993) Oglinda – începutul adevărului (1993) – Ministrul Mihai Antonescu Această lehamite (1993) Chira Chiralina (1993) Crucea de piatră – ultimul bordel (1993) – tovarăşul Mache Puzderie Craii de Curtea veche (1995) Terente – regele bălţilor (1995) Faimosul Paparazzo (1999) Manipularea (2000) Patul lui Procust (2001) – Nae Gheorghidiu Război în bucătărie (2001) După amiaza unui torţionar (2001) – Frant Tandara Filantropica (2001) – Pavel Puiuţ Turnul din Pisa (2002) Examen (2003) – Dumitrascu Dulcea saună a morţii (2003) – Lama Bani de dus, bani de întors (2004) – film TVR Aleodor Împărat (2004) – Bondar Magnatul (2004) – Gheorghe Manasia Orient Express (2004) – Costache Sindromul Timişoara – Manipularea (2004) Omul grăbit (2005) – Franţa Vânătoarea (2005) White Palms (2006) – Ungaria Tinereţe fără tinereţe (2006) Ticăloşii (2007) Supravieţuitorul (2008) Biblioteque Pascal (2008) – Ungaria

[modifică] Teatru

1961 Inspectorul de poliţie de John Boynton Priestley, regia Dina Cocea 1961 Celebrul 702 regia M.Ghelerter 1961 Centrul înaintaş a murit în zori de A. Cuzzani 1962 Sweik în al doilea război mondial de B.Brecht, regia L.Giurchescu 1962 Procesul domnului Caragiale de M.Ştefănescu, regia D.Esrig 1962 Pigulete plus cinci fete de Constanţa Bratu 1962 Nuntă la castel de S.Andras, regia L.Giurchescu 1963 Umbra de E.Svarţ, regia D.Esrig 1963 Casa inimilor sfărâmate de G.B. Shaw 1964 Rinocerii de Eugène Ionesco, regia L.Giurchescu 1964 Somnoroasa aventură de T. Mazilu, regia D.Cernescu 1965 Troilus şi Cresida de William Shakespeare, regia D.Esrig 1966 Capul de răţoi de G.Ciprian, regia D.Esrig 1967 Opinia publică de Aurel Baranga, regia A.Baranga 1968 Sfântul de Eugen Barbu 1968 Nepotul lui Rameau de Denis Diderot, regia D.Esrig 1969 Moartea lui Danton de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei 1972 Un fluture pe lampă de Paul Everac, regia Horea Popescu 1973 Trei fraţi gemeni veneţieni de Aldo Matiuzzi Collalto, regia David Esrig 1977 Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu

1978 Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, regia Horea Popescu 1979 O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, regia Radu Beligan 1980 Aşteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, regia Grigore Gonţa 1982 Ploşniţa de V. Maiakovski 1984 Iubirile de-o viaţă de Platon Pardau 1986 Ioneştii de Platon Pardău, regia Grigore Gonţa 1990 Cine are nevoie de teatru? de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Şerban 1991 Noaptea regilor de William Shakespeare, regia Andrei Şerban 1991 Merlin de Tancred Dorst, regia Cătălina Buzoianu 1992 Livada de vişini de A.P. Cehov, regia Andrei Şerban 1997 Tehnica raiului de Mihai Ispirescu, regia Dan Micu 1997 O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuţiu 1998 Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Ion Cojar 1998 Cotletele de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag 1999 Numele trandafirului adaptare după Umberto Eco, regia Grigore Gonţa 2000 Şi mai potoliţi-l pe Eminescu de T.C. Popescu, regia Grigore Gonţa 2001 Take, Ianke şi Cadâr de V.I.Popa, regia Grigore Gonţa 2003 Ultima oră de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroşenco 2006 Dansând pentru zeul păgân de Brian Friel, regia Lynne Parker 2006 Incontestabila ipocrizie de Teodor Mazilu, regia Mihai Ionescu

[modifică] Televiziune

1962 Colierul de Guard Peach 1962 Teatrul de marionete al Majestăţii Sale de I. Garneatasi şi Radu Nichita 1963 Păsările de Aristofan 1963 Obiecte găsite de Ştefan Tita 1963 Un joc neobişnuit de Friedrich Durrenmatt 1964 Popas între drumuri de Eva Dragomir şi Cornel Popa 1964 O seară la Gambrinus de Eva Dragomir şi Radu Miron 1965 Directorul de teatru de I. Dongorozzi 1965 Medeea de Euripide 1965 Neînţelegerea de Albert Camus 1965 Regele gol de Evgheni Svart 1968 …Escu de Tudor Muşatescu 1968 Seara, târziu, în tipografie de Alexandru Mirodan 1968 Corupţie la Palatul de Justiţie de Ugo Betti 1969 Richard al III-lea de W. Shakespeare

1969 Ziariştii de Alexandru Mirodan 1970 Woyzeck de Georg Buchner 1970 Un nasture sau absolutul de Radu Cosaşu 1970 Furtul elefantului alb după Mark Twain 1970 Prometeu de Eschil 1970 Diavolul şi bunul Dumnezeu de Jean Paul Sartre 1970 Neînfricaţii, serial 1970 Trei surori de A.P. Cehov 1971 Alcesta de Euripide 1982 Lumini şi umbre, serial, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu 1984 Eroii n-au vârstă, serial 1999 Şarpele după Mircea Eliade, regia Viorel Sergovici 2000 Război în bucătarie, regia Marius Barna 2007 Gala, serial 2008 Inimă de ţigan, telenovelă 2009 Regina, telenovela 2009 Aniela, telenovela

[modifică] Discografie

Cântece de petrecere (2003) Cântece de petrecere 2 (2003) Romanţe (2004) Parol că te iubesc (2006)

[modifică] Premii şi distincţii

Titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, 2008 Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul T.I.F., 2006 Diploma de interpretare acordată de Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, pentru „Orient Expres”, 2004 Premiul Special UCIN, pentru rolul Prinţ – „Filantropica”, 2002 Actor de onoare al filmului românesc Actorul anului 2002 – Revista V.I.P. Premiul de excelenţă – UNITER, 1999 Premiul UCIN; Premiul Troia (Portugalia) pentru „Patul conjugal”, 1992 Premiul UCIN pentru „Casa din vis” Premiul ACIN pentru „Figuranţii”, „Cuibul de viespi”, „Secretul lui Herodot” Premiul ACIN pentru „Ilustrate cu flori de câmp”, 1975 Premiul de interpretare la Karlovy Vary pentru rolul Diplomatul – „Prin cenuşa imperiului” Premiul ACIN pentru „Explozia”, „Felix şi Otilia”, „Bariera”, „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, 1972 Marele premiu la Paris pentru „Troilus şi Cresida” de William Shakespeare Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer

Nobody is winning this time

Am incercat sa ne ditrug, iar tu ai incercat de si mai multe ori, nu doar pe noi ci si pe mine si chiar pe tine. Imi pare rau! N-ar fi trebuit sa fac sau sa spun multe lucruri dar cand ma trezesc din somn in alt vis, din bratele tale ce ma sufoca in timp ce tu dormi respirand aer cald deasupra buzelor mele, cum ar trebui sa ma simt? Ce ar trebui sa fac? Sa te mint in continuare? Sa-ti arat ca nu-mi mai pasa cand defapt imi pasa in fiecare secunda a nebuniei mele pentru dragostea pe care nu pot inceta sa ti-o port?

Drumul catre nicaieri duce catre nicaieri si noi doi l-am ales incercand sa ne ignoram atractia si sentimentele, poate ar trebui sa alegem alt drum. Stiu cat am gresit dar sufletul meu e inca al tau si asha va fi mereu.

Am mai plans intr-o luna august, nu ma lasa sa-mi vars lacrimile daca nu meriti, am obosit sa ma joc, am nevoie de iubirea ta si tu ai nevoie sa o dai cuiva. Lasa dragostea sa castige…

yours S

In basm …

Stateam amandoi pe treptele gradinii venetiene a palatului si ne uitam spre apa in care se reflecta soarele in sclipirea ochilor nostri. Vorbeam prostii si nimicuri ca in zilele in care nu apar probleme mai grave sau razboaie de purtat si zambeam din cand in cand. Adierea vantului imi rascolea usor parul si ma uitam la tine si ma gandeam la tot ce trebuia sa induri cu mine.

O dupa amiaza la inceput de vara, statea sa fie seara O copila se juca la cativa metri de noi si ii poza mamei ei. Te aud soptind peste rasetele minore si cristaline: “O sa ajunga ca tine.” Am aruncat inca o privire la copila: avea doua coditze si o rochitza  roz. Toate fetitzele ar trebui sa ajunga printzese, unele chiar regine.

Am descoperit doi tineri ce se sarutau pe o statuie uitata in paragina pe domeniul brancovenesc. Ne-am intors din drum sa nu-i deranjam si am facut cativa pasi in gradina de trandafiri…

Ginecolog pasionat de arta

Eram in anul 2 de facultate, cercetarile mele asupra oamenilor abia prindeau contur. Era o sambata aromata de toamna tarzie cand am intrat intr-un magazin de antichitati aflat pe strada Dionisie Lupu, mirosea a vechi, mirosea a vopsea, mirosea a praf. Nu eram singura, ne-a intampinat o madame blonda, putin trecuta care ne-a aratat exponatele. Unele tablouri erau indoielnice, alte nu iar altele erau mai mult decat indoielnice. Madame avea un ajutor: un tanar (mai tanar ca madame), in jur de 30 de ani, slabutz, brunet, imbracat intr-un pulover lalai negru, incaltat cu pantofi cu varful putin cam ascutit si blugi prea deschisi la culoare. Am simtit privirile tanarului cum ma analizeaza si imi cauta feedbackul, am zambit politicos sau putin mai mult decat politicos.

Eu si tanarul ne-am intalnit pe la diverse expozitii, tanarul o insotzea pe Madame ca un slujitor credintios, dar Madame a consemnat subtil ca se poate lipsi de el in cazul in care acesta isi gaseste o partida potrivita. Cand spun subtil, ma refer la subtilitatea ei, nici de cum a mea; intotdeauna am simtit ca aceste subtilitati sunt deplasate secolului in care ne aflam, partiele reusite si stabilite si totusi nu am refuzat invitatia tanarului singur si sustinut financiar de aceasta duduie de a iesi la un suc. Nu-mi plac persoanele care fac invitatii la cafele cu aluzii sexuale… alta subtilitate neadecvata in punctul meu e vedere.

M-a sunat si am stabilit sa ne vedem in Yellow Bar, destul de aproape de facultatea mea pentru a ma putea scuza: “Am cursuri, nu mai pot ramane, imi pare rau” Noi femeile facem asta pentru ca compania unor tineri nu ni se pare intotdeauna potrivita pentru noi, si nu compania cat comportamentul. Robert este tanarul de care am vorbit pana acum, un ginecolog cu o cariera ratata, posesor de cateva tablouri lasate mostenire, ce incearca sa intre in lume colectionariilor de arta slujind-o cu sfintenie pe aceasta Madame cu ochisorii blocati pe bani. Tanarul Robert s-a purtat ca un incepator cu mine, cu toate ca avea avantajul varstei, dar declaratile sale despre dragoste la prima vedere atat de false ma lasau rece chiar daca l-am lasat sa creada ca ii sustin ideea despre posibile iubiri de felul acesta. Mainile lui nepotrivite pe soldurile mele nu-si aveau locul la prima intalnire pe care eu o consideram un experiment din care a reiesit ca nu se putea ridica. Probabil e interesant pentru Madame sa umble cu un necizelat tanar ce nu-si poate alege o canadiana pe marimea sa si umbla sleampat (poate ca prietenele madamei o invidiaza), dar pentru mine, la 20 de ani ai mei mi s-a parut un parazit ce mi-ar putea distruge si tenul cu aberatiunile sale despre arta, viatza sociala si sexuala. La 20 de ani nu consider ca mai poti fi impresionata de un “barbat” care iti spune la prima intalnire ce bun e el la pat, nu ma intereseaza experienta sexuala a persoanelor cu care abia am acceptat sa beau un suc. Exista o gramada de barbati pe care ii cunosc si pe care i-as lasa sa ma aibe doar pentru cum gandesc, si exista o gramaa de libidinosi carora le-as da cu spray pentru gandacei direct in ochisori…

Lipsa decentei ma uimeste, mai ales in compania unor persoane de la care se presupune ca poti sa ceri mai mult, nu vorbesc de un muncitor pe santier. Am fost defapt uimita de cat de simplu si decent gandeste defapt un muncitor, este mai putin fals, e mai putin parfumat cu arome proaste si detzine un caracter de calitate comparativ unui vierme scolit (“cacat cu diploma” @Teo).

Am primit smsuri nepotrivite, am fost nevoita sa-l ignor chiar si atunci cand se baga singur in seama.

I-am zarit acum cateva luni la un targ de antichitati pe Madame si insotitorul ei; Madame la cei 60 de ani ai ei vizibili purta pantaloni mulati negri cu sclipici argintiu, o pereche de pantofi cu toc inalt de culoare roz bombon din lac (pantofi care sunt in mare voga acum), un tricou alb cu scris negru “bling bling” si atarna de o geanta luis vuitton din ultima colectie aceea cu imprimeuri portacalii si galbene… inteleg sa nu asortezi un obiect… dar doua e prea mult pe langa bling blinguri… la varsta ei total nepotrivit; tanarul era imbracat aproximativ identic cu ziua in care l-am cunoscut, insa de data asta renuntzase la pulover si avea o camasa neagra mulata ce mi-a dat o apasare stomacala …

Am ocolit… sesizand insa ca imi cauta privirea pentru a putea sa se bage in seama cu mine: poate cine stie, m-am razgandit si mi-am dat seama de ce am ratat… hahahhaha…

Liceenii

Eu cu liceul am avut o problema, mi-am dorit sa fac arhitectura din clasa a VII a drept urmare am ales liceul e arhitectura, nu era foarte serios. Am hotarat sa-mi fac transferul inca din prima luna.Tata m-a suit in masina si m-a plimbat pe la alte licee bucurestene. Am fost la Sf. Sava, la Spiru, la Viteazu, la Rosseti, la Jean Monet, la Vianu, la Caragiale, la Eminescu, la Kogalniceanu, la Scoala Centrala si la Cantemir Voda. Cel din urma mi s-a parut destul de intim pentru mine, avea 4 intrari, o curte interioara ce mi se parea masiva pe vremea aceea, o casutza in care se afla laboratorul de informatica si sala de sport care era imensa, recunosc ca si arhitectura cladirii m-a fascinat. Am obtinut transferul! In aceea perioada purtam haine largi si parul cat se poate de lung, ma machiam stangaci si umblam in bocanci.

In prima zi am fost condusa in clasa, pe la jumatatea orei de istorie. Profesoara mi-a spus sa-mi caut un loc. Am aruncat o privire spre clasa si m-am panicat, imi amintesc si acum cum mi s-a inrosit retina, colegii mei purtau uniforma : sacouri in nuante de rosu/caramiziu si camasi albe… “unde am ajuns?” mi-am spus. Pe randul de la perete erau doua locuri libere : unul era in a doua banca langa o fata, iar alt loc in a treia banca langa singurul baiat ce nu purta “uniforma”
si parea mai rebel. Cei doi absenti de atunci o fata si un baiat aveau sa devina cu timpul unul dintre cele mai longevive cupluri ale clasei noastre. M-am uitat la fata, m-am uitat la baiat si am analizat situatia: daca ma asez in banca a treia unde chiar cred ca mi-ar fi locul o sa se interpreteze si o sa-mi iasa vorbe, daca el ar fi stat in banca a doua n-ar fi fost vreo problema… si m-am asejat in banca a doua: eu sunt sinziana! eliza! imi pare bine! Am aruncat inca o privire prin clasa si am intrebat: Auzi voi nu va machiati aici? Si de ce aveti uniforme! Mi s-a raspuns doar Nu si am fost intrerupte de profesoara care ne-a rugat sa facem liniste. Am fost batuta pe umar: George! Sinziana! Si profesoara ne-a mustrat din nou!

Asha a inceput aventura mea in liceu. In cei patru ani e zile ajunsesem sa-mi cunosc colegii destul de bine, le stiam placerile, rautatile, stiam ce-si doresc sau ce nu vor reusi niciodata. Stiam ca nu e usor sa pleci cu camasa plina de mazgalituri de marker de la scoala, si stiam ca nu e usor sa stergi tabla de fiecare data doar din ce vedeam pe fetzele unor colegi. Stiam cat de mari ne sunt sperantzele. Aflam ce inseamna sa te indragostesti si stiam ce inseamna sa te saruti intr-o buda sau in vestiarul de la sport. Stiam cat de uda e apa atunci cand profu nostru de sport iesea cu furtunul sa ne stinga tigarile si invatzasem sa scriu scutiri de la parinti pt a motiva absentzele colegilor si ale mele. Stiam cum e sa bei vodka la 7 20 dimineatza si sa dai lucrare la psihologie mort de beat. Imi amintesc si acum:

Eram la ora de psihologie in banca a 4 a pe randul de la perete, colegul meu de banca era George. Nu invatasem absolut nimic si nu-m placea sa invat pentru psihologie. Profa ma ura de a dreptul si de a stangul, ne ura pe toti, era atat e frustrara incat ne dadea nota doi doar pentru faptul ca ne ridicam in picioare cand raspundeam prezent. Zicea ca o doare capul si nu vrea sa auda scaunele cum se ridica. Eu cred ca am luat doi pentru ca m-am dat la prietenul ei la inceputul anului… da de unde era sa stiu ca ala e profu de engleza si nu e elev la clasa 12….  hihihih…. (George oare ti-am spus asta vreodata?)  Am dat lucrare moarta de beata, bausem cu George, dar eu ma imbatasem. El copia din cartea de psihologie iar eu scriam exact ce mi se parea mie ca e bine, eu mereu aberez cum mi se pare mie ) imi amintesc ca m-a intrebat: Tu sti ce scrii acolo sau vrei cartea? STIU! si am luat 4!  Abia mi-a iesit media, dar in semestru doi ne-a schimbat profesoara si mi-a iesit media 8… nu e ciudat? Cam e…

Ma exasperau orele de fizica. Doamna diriginta era profesoara de fizica si singura ei placere era ca noi sa facem probleme la fizica, singura noastra placere era sa ne tzinem de mana pe sub banca . Nu-mi amintesc sa fi avut vreodata caiet la fizica. Invatam doar cand trebuia sa ma asculte. Imi amintesc… eram cu Yogi, George si Grasul in ultima banca in laborator… eram 3 fumatori… a venit disperata: voi ati fumat. Ne-a mirosit pe fiecare in parte si a spus: Yogi ai fumat! Noi am murit de ras… yogi era singurul care nu fumaaaa. Cu nasul statea extraordinar bine ca nu era profa de chimie.

Apropo de chimie… experimentele la chimie mi s-au parut senzationale… era o materie care ma amuza… am avut cateva profe: si mai bune si mai proaste. Si am sa fac oficial un lucru… nu mi-am pierdut virginitate in timpul unei ore de chimie…. stiu ca asha s-a presupus…

Recunosc ca ma indragostisem si toate conversatile ma faceau sa evoluez, sa zambesc, sa ma gandesc la ce-mi doresc, sa ma gandesc la viitor… au fost momente cand ne-am schimbat… au fost momentele dupa clasa a 9 si a 10 in care ne-am schimbat enorm… zambetele nu mai erau la fel de gratuite se inmulteau plansele desenate iar George citea foarte mult incat devenise foarte serios. Nu mai eram doi rockeri ce ne tavaleam prin orice loc impreuna cu prietenii nostri. Eu m-am speriat de el… Dar mai rau m-am speriat de mine pe tocuri ) m-am speriat de momentele in care am inceput sa ma imbrac in culori, de momentele in care l-am simtit desprins de langa mine ca amic, m-am speriat de faptul ca ma imprietenisem cu fetele din clasa, si m-am speriat de faptul ca aveam o relatie cu un tip care avea cu 10 ani mai mult decat mine. Si nu consider ca eram mai matura in acele momente, eram doar mai vulnerabila si mai falsa. Eram mult mai naturala langa George, era mai usor sa ma intimidez unor cuvinte scrise in caietul nostru decat in fatza unui barbat ce ma saruta fara sentimente. Uneori priveam in urma si ma gandeam ca eram doar o copila… acum ma uit in urma si ma gandesc ca era minunat sa fim doar copii. George se uita la poza asta cu noi in seara asta si a afirmat: “Ce tineri eram ma”

Ce zambete sincere aveam! Ce aventuri am trait. Ne-am maturizat oare? Acum asha pare. In clasa a 12 a il priveam de la distantza si il admiram pentru cum isi dezvolta ideile la ora de filosofie, nu stiu daca frica fatza de doamna profesoara ne-a facut sa invatam, sau faptul ca isi preda foarte bine materia si stia ce sa ne ceara, poate la mine a fost si George… chiar daca ni se cam despartisera drumurile nu vroiam sa pic in randul persoanelor care nu-si pot spune parerea. In clasa a 12 a mi-a fost mult mai usor, stiam mai bine cine sunt si ce vreau, invatasem sa fiu puternica, invatasem ca am atuuri, invatasem ca pot avea orice-mi doresc si eram tzinuta de mana de un baiat care s-a purtat incredibil cu mine sia insemnat si inseamna enorm pentru mine Mihnea.

Eu am iubit etapa cu liceul, am avut diferite ipostaze, m-am vazut evolund, am zambit neincetat, am invatat o gramada de lucruri, n-am nici un regret, poate inca cateva curiozitati…

A fost frumos si imi e dor de colegii pe care nu i-am vazut de ceva vreme Imi e dor sa mai vorbim …

PS: Profa de franceza ii alerga pe catalin si pe vali in clasa a 9a pe la piata Galati “Istratie, de ce chiulesti istratieeeee” … saraca… din cauza noastra au pus si gratii la o anumita clasa … vizavi de cea in care faceam engleza cu hi nu cu hy  ) Vremuri….

Cosmar fosforescent

Doar eu pot sa visez toate tampenile din lume… am visat foarte porno Am visat ca sperma persoanei cu care aveam parte de actiune in visul meu avea culoarea lui flubber.

Cata caterinca poate sa fie in capul meu… Daca subconstientul isi imagineaza asha ceva va dati seama ce-mi poate creierul in conditii normale….

Pisica lui Manole

preiau stirea de la protv.ro

Proprietara matei, o vaduva de 60 de ani din Stadthagen, Germania, sustine ca este vorba despre un miracol.

Monika Hoppert a declarat ca pisica a avut cu siguranta un “inger pazitor”.

Bonny a disparut la mijlocul lunii iunie, atunci cand niste muncitori au inlocuit  tevile in blocul in care locuieste Hoppert. Pisica neagra a fost vazuta ultima oara intr-un apartament in care au fost schimbate tevile si scoasa cada. Probabil înainte să fie zidită cada, Bonny s-a strecurat sub ea. 
Doar pe 8 august un vecin a auzit miorlaitul lui Bonny. Pisica era atata de slabita, incat medicul veterinar i-a recomandat sa o eutanasieze. Proprietara a refuzat sa faca acest lucru, iar acum Bonny si-a revenit aproape complet.

Acum 1 an, finalizam o lucrare intr-o mansarda, si la un momendat a inceput sa se auda un miorlait continuu… ne-am gandit ca e posibil sa fie in pod… a fost cautata in pod, in tavanul suspendat, intre 2 peretzi de gips carton… surpriza pisi era in pardoseala…. adica sub aceasta… a iesit megasperiat de acolo…. pardoseala trebuia sa sara peste grinda…si pt a nu avea denivelari..a fost ridicata la nivelul acesteia….drept urmare a ramas un loc numai bun pentru vietuitoare fara adapost… insa nu s-a gandit nimeni sa lase o portitza….  Era o pisica gri… care a avut noroc… a miorlait exact in pauza de masa a muncitorilor… si era liniste….

 

Balerina

Photos: Andrei Lefter – teste

Nu stiu cati dintre voi stiu cat de mult iubesc eu baletul, e marea mea pasiune la care n-am renuntat de tot. Am urmat cursuri de balet la o scoala particulara de cand aveam 6 ani, am urcat pe scena teatrului national din bucuresti-sala mare inainte sa-mi dau seama ce inseamna acest lucru. Imbracata in tutu alergam pe holurile teatrului si repetam pasii ce se legau atat de natural dupa ore de munca in fatza oglinzilor imense. Imi amintesc si acum primul spectacolul la care mama se chinuia sa-mi dea genele cu rimel… si eu ma zbateam de mama focului, panica totala cand vedeam peria aia dubioasa ca se indrepta catre ochiul meu … analizasem decorurile, cortina, alergasem prin sala mare si testasem fiecare scaun inainte de repetitia mare. Doamna profesoara nu reusea sa ne adune pe toate…

Si s-a umplut sala de spectatori… eram plina de emotie… dar o data ce s-au stins luminile in sala multimea de oameni a fost imposibil de zarit, lumina colorata de pe scena m-a ajutat sa aud doar muzica, sa ma gandesc ca sunt doar eu… interpretand-o… o data cu reverence-ul (exerciu care anuntza sfarsitul dansului) …sala a inceput sa aplaude… nu-i vezi… ii auzi, iti imaginezi zambetele lor si inima tzi se umple de bucurie…

Vreti sa fiu prietena voastra?

A devenit un ritual sa merg cu alexprp in Cismigiu sa ne dam in leagan, vorbind mici tampenii importante noua. Astazi o fetitza de vreo 9 anisori,tunsa scurt si in fustitza s-a oprit in dreptul leaganelor noastre si ne-a intrebat: “Vreti sa fiu prietena voasta?”

Cum poti raspunde la o asha intrebare, pentru o secunda ne-am blocat amandoi, probabil ca ma uitam perplex si tampit in acelasi timp si in capul meu era: CE RASPUND LA ASTA? Fetita astepta cu ochii mari fixati parca in gandurile noastre.  Intr-un final am intrebat: Vrei sa te las sa te dai in leagan?

-DA!

Totul e pe interes! Pana si prietenia unui copil de 9 ani e pe interes.

M-am dat jos si am lasat-o sa se suie; m-a rugat sa o dau eu…evident ca habar nu aveam cum ar trebui sa o dau in leaga, avand in vedere ca era model cu lantzuri leaganul si nu o puteam impinge de ele ca se rasucea aiurea… nici nu stiam cat de tare sa o dau, daca pica? pana la urma Alexprp a venit cu ideea: impunge-o de sezut! Hahaha deci asha se face… n-am copilasi..na.

- POT SA MA DAU SI SINGURA!

Super, s-a dat un timp singura in leagan, eu am continuat sa vorbesc cu alex despre jucariile noastre de cand eram copii… s-a dat jos din leagan:

-GATA! POTI SA TRECI LA LOC!

Ma deplasam catre leagan si am auzit-o din nou:

-IMI E CAM SETE! intinzandu-se

I-am oferit din pepsiul meu intreband-o daca o lasa mama ei sa bea de la mine, am cautat cu privirea o persoana care sa o insotzeasca dar n-am gasit

_DA MA LASA! E CAFEA?

-Nu, nu e cafea, e pepsi, noi nu bem cafea! Copiii nu beau cafea!      (Alex bebe… noi copiii)

-MAMA IMI FACE CAFEA!

-Nu cred, iti face ciocolata calda…

_ FUMEZI? uitandu-se catre pachetul cu tigari care era pe marginea leaganului

-Da… si eu si el…

Alex : – Ea fumeaza mai mult decat mine

Copila radea… apoi a plecat sa se dea si in tobogan….

Alex: – Bine ca nu i-ai spus si ca nu exista Mos Craciun !

Dar ma gandeam: Bine ca nu mi-a cerut si o tzigara…

Cu Dobro in lift

Sex salbatic… bey pe cuvantul meu ca sunteti perversi… si tu Dobro…acum te gandesti cand a fost asta

Azi am coborat o data cu Dobro, in acelasi lift, am asteptat acelasi lift, m-a salutat zambind si vorbind la telefon. Dobro era cu doi prieteni. M-am uitat in ochii lui, are un look intelectual cu ochelari, azi il prindea si culoare tricoului. Nu-l mai considerasem simpatic pe Dobro de pe vremea cand eram in liceu, dar azi mi s-a parut magic Nu pot sa cred ca tocmai am scris asta, dar n-am sa o iau inapoi… azi asha era… Deobicei mi se pare prea plinutz, prea preocupat, brusc prea putin tinerel, prea misogin. Dar l-am iubit intr-o vreme cu sufletul meu de copila naiva, l-am iubit pe dobro aproape 1 an de zile, l-am iubit asha cum putea sa-l iubeasca inocent o pustoaica. Cel mai mult l-am iubit cand dadea tarcoale canapelei pe care stateam cu wilmark si conversam incercand sa facem un interviu: eu puneam gresit intrebarile si wilmark raspundea intr-un fel de limba romana foarte amuzanta la momentul respectiv… au trecut 8 ani de atunci sau cam asha ceva… si nu-l mai iubesc pe dobro si nici intrebari nu mai pun.

Eram in radio si mi s-a oferit scaunul djului: stai tu pe asta ca eu nu pot, e doar pt fundul ala mare a lui dobro ) astea erau glumele care le aveau baietii vizavi de dobro,  exact ca glumele alea proaste vizavi de mine: si ajungi la pedale?  te vezi de volan? Nu frate… conduc la oha…

Sincer prima data cand te uiti la dobro te uiti la ochisori… si intr-adevar te poti pierde acolo usor… dar fundul lui dobro e un atu… defapt acum nu m-am mai uitat la el, dar atunci era singurul fund din profm care mi se parea tare…  Intre timp mi-am dat seama ca la un tip nu conteaza fundul si ochii…dar la vremea aceea….

Acum cateva saptamani eram la motoare si vorbeam despre barbatul ideal cu lumea… si a aparut dobro, eu tocmai afirmam ca nu sunt o pretentioasa si Dobro exclama: MINTEEEEE!

Toate femeile mint! 

Si toate femeile fac blowjob