Dintr-o data se auzi un zgomot de masina obosita, ce opri in poarta Clarei. Clara dormea intinsa pe asternurile sale rosii in camasa alba de matase. Ii suna telefonul. Clara isi aduna puterile si raspunse la telefon: Alo? Mark se auzi la celalalt capat: Coboara, mergem! Clara: unde mergem mark? Mark: Conteaza? Esti cu mine! Mergem oriunde vrei tu, hai imbracate, te astept aici…
In varful picioarelor, Clara se indrepta catre baie, facu dus, se spala pe dinti, isi rascoli sifonierul, indesa cateva lucruri in geanta imesa imprimata cu flori verzi, se imbraca, isi pieptana parul dar il lasa desfacut asha cum ii place lui Mark.
Clara deschide poertiera: ESTI NEBUN! Mega tzacanit! Ce cauti aici? Unde vrei sa merge? Iar iti risti viata o secunda pentru a regreta 3 zile?
Mark: Risc eu! Taci si intra o data… Imi plac buzele tale, vino incoace… o saruta pe Clara ca si cum era doar a lui.
Clara isi aprinse o tigara: Mergem la munte, urcam pe munte, sa fim doar noi doi! Hai sa ne cautam o poienitza doar a noastra. Tie iti place sa faci dragoste in natura, fa dragoste cu mine in natura…
Si Mark accelera…
Si-au parcat masina la baza muntelui si au inceput sa urce catre cota 2000, s-au abatut de la traseu si au gasit poienitza lor. Poienitza iubirii lor si-a culcat iarba pentru ei, i-a lasat sa se tavaleasca ca doi nebuni ce parca nu se sarutasera niciodata cu iubiriile lor, hainele au curs de pe ei, si mirosul florilor de munte le era afrodisiac, coloana sonora se compunea din fosnetul frunzelor, concertul pasarilor din padure si zumzetul insectelor ce ii inconjura.
Clara- Hai sa nu plecam nicioada, sa fim doar noi doi!
Mark- Sa ne luam o casutza la tzara sa crestem ratze si oi?
Clara- Ciobanule! zambi. Ai sa canti pe la nuntzi in sat
Mark o stangea pe Clara in brate ca si cum ar fi fost legat de ea pentru totdeauna, ca si cum nu si-ar fi imaginat niciodata bratzele sale fara corpul ei in ele: O sa fim doar noi doi intr-o zi!